Carnet TIR
Carnetul TIR (carnet TIR, transport rutier internațional) este un document de tranzit vamal care dă dreptul de a transporta mărfuri peste frontierele de stat în caroserii auto sigilate vamal sau containere cu proceduri vamale simplificate.
Documentul acoperă transportul rutier și multimodal de mărfuri (efectuat în camionete, remorci, semiremorci și containere) între țările care au recunoscut Convenția vamală din 1959 și 1975 privind transportul internațional de mărfuri folosind carnetul internațional de transport rutier (TIR).
Toate autovehiculele trebuie să aibă permise corespunzătoare din partea autorităților competente pentru utilizarea lor. Este eliberat de o asociație (asociație) națională de garanție, autorizată la rândul său de autoritățile competente ale țării.
CMR
CMR este o abreviere a Convenției franceze privind contractul de transport internațional rutier de mărfuri – KDPN.
CMR – scrisoare de trăsură internațională – este un formular autocopier, a cărui formă nu este unificată și poate diferi semnificativ în diferite țări.
În transportul internațional de mărfuri, CMR este cel mai important document de transport și comercial.
Un transportator care deplasează mărfuri CMR între două țări este supus regulilor și reglementărilor Convenției menționate mai sus, care are statutul de convenție ONU.
Scrisoarea de trăsură CMR se întocmește în cel puțin trei exemplare, care sunt certificate de expeditor și de transportator. Prima copie a facturii ramane expeditorului, al doilea si al treilea exemplar insotesc marfa, dupa descarcare, al doilea exemplar este semnat de destinatar si dat transportatorului, al treilea ramane la destinatar.
Expeditorul încărcăturii, biroul de expediție, transportatorul pot completa CMR, persoana care pune sigiliu în coloana 22 este responsabilă de caracterul complet al informațiilor.
Un punct foarte important este coincidența datelor specificate în toate documentele de transport. Este necesar ca greutățile, codurile ZED și prețurile să coincidă în toate documentele atașate încărcăturii.
T1 – Declarație de tranzit sau pașaport nordic
T1 este un document care este o garanție vamală (financiară), utilizată pentru mărfurile care traversează teritoriul UE în tranzit, sau pentru garantarea livrării mărfurilor de la granița Uniunii Europene către un antrepozit vamal sau vamă internă.
T1 este o garanție financiară emisă de un agent vamal în favoarea autorităților vamale ale UE, care oferă o garanție de plată către bugetul UE a tuturor taxelor și taxelor.
De exemplu, dacă mărfurile care circulă prin UE prin procedura T1 nu sunt livrate de la frontieră la postul vamal, agentul care emite T1 va trebui să plătească toate taxele vamale dacă mărfurile au fost vămuite pentru utilizare în UE. În practică, T1 este utilizat ca sistem alternativ de garanții Sarnet TIR (TIR).
EX1 – Declarație de export
EX1 este un document care confirmă faptul exportului de mărfuri în afara UE, certificat de autoritățile vamale.
Important nu este faptul de a avea un EX1, ci marcaje vamale importante în EX1, care confirmă exportul mărfurilor în afara UE.
Este marca vamală EX1 care dă dreptul vânzătorului de mărfuri în UE la rambursarea/neplata TVA-ului (TVA) intra-european.
Declarația EX1 trebuie să însoțească încărcătura de origine europeană, părăsind depozitul vânzătorului din UE în afara țărilor UE. Declarația EX1 se întocmește de către furnizor, agentul furnizorului sau transportatorul (expeditor) care au autoritatea corespunzătoare. EX1 pot fi indicate nu numai bunuri produse în CE, ci și în alte țări. În mod similar, T1 poate transporta mărfuri europene.
Certificat 1 EUR
Certificatul EUR 1 este unul dintre cele mai importante documente la exportul din țările UE, care confirmă originea acestora. Se eliberează în timpul transportului de mărfuri din țările UE către o țară care a semnat un acord cu UE privind acordarea de preferințe comerciale reciproce și se prezintă la punctul vamal.
Cerințe de înregistrare
- Mărfurile trebuie să îndeplinească cerințele Protocolului 1 la Acord (Reguli de origine).
- Limba documentului este engleza sau limba oricărui stat din acord.
- Lucrările sunt completate manual, cu majuscule, cu cerneală.
- Certificatul trebuie să conțină o descriere a produsului specificat într-o coloană specială.
- Dacă coloana este incompletă, trageți un chenar orizontal sub descriere și tăiați spațiul gol de sub ea cu un semn în formă de Z.
- Este necesar să completați documentul pentru toate loturile de mărfuri.
Lista documentelor
Pentru a obține un certificat, este necesar să prezentați o listă de documente la organismul autorizat al țării exportatoare:
- o declarație care să includă declarația exportatorului;
- confirmarea originii preferențiale a produselor din țara exportatoare (dacă acest tip de furnizare este efectuată pentru prima dată);
- originalul certificatului (dacă există) și o copie electronică (obligatorie).
Caracteristicile emiterii unui certificat de 1 EUR
Eliberarea se efectuează de către biroul vamal al țării exportatoare. Organizația autorizată este obligată să ia toate măsurile posibile pentru a verifica originea mărfurilor, prin urmare are dreptul de a cere orice informații despre încărcătură pe care le consideră necesare. Datoria exportatorului este de a furniza toate datele și documentele necesare.
La rândul său, biroul vamal garantează promptitudinea și corectitudinea înregistrării. Eliberarea este gratuită. Termenul limită este de până la 3 zile de la înregistrarea cererii.
Perioada de valabilitate a documentului eliberat este de 4 luni.
De obicei, certificatul EUR 1 se eliberează înainte de export. Cu toate acestea, înregistrarea retroactivă este posibilă după ce încărcătura a fost transportată pe teritoriul unei alte țări. Dar numai după verificarea completă a informațiilor furnizate de exportator.
Când certificatul nu este eliberat
- Dacă valoarea totală a lotului este mai mică de 6.000 euro.
- Dacă mărfurile sunt impozitate la o cotă de taxă zero a taxei de import din Tariful Vamal.
- Dacă exportatorul are statutul de autorizat.
Puteți afla mai multe despre dacă este necesar un certificat de 1 EUR în cazul dumneavoastră de la specialiștii noștri.
Factura fiscala
Factură ( factură în limba engleză) — în practica comercială internațională, un document furnizat de vânzător cumpărătorului și care conține o listă de mărfuri, cantitatea acestora și prețul la care acestea vor fi livrate cumpărătorului, caracteristicile formale ale mărfurilor (culoare, greutate etc.), termenii de livrare și informații despre expeditor și destinatar. Declarația de pe factură indică faptul că (cu excepția cazurilor în care livrarea se face cu plată în avans), cumpărătorul are obligația de a plăti bunurile în conformitate cu condițiile specificate. Factura este un document folosit exclusiv în scopul controlului fiscal și, prin urmare, nu poate fi considerată un analog al unei facturi.
Incoterms 2010: Reguli oficiale de interpretare a termenilor comerciali internaționali
ncoterms sau Termenii comerciali internaționali sunt o serie de termeni comerciali predefiniti publicati de Camera de Comerț Internațională (ICC) care se referă la dreptul comercial internațional. Ele sunt utilizate pe scară largă în acordurile comerciale internaționale sau în procesele de achiziție, deoarece utilizarea lor în vânzările internaționale este încurajată de consiliile comerciale, tribunalele și avocații internaționali. Incoterms sunt o serie de termeni comerciali de trei litere asociate cu practicile contractuale obișnuite de vânzare și sunt destinate în primul rând să definească în mod clar sarcinile, costurile și riscurile asociate cu transportul și livrarea mărfurilor. Incoterms informează contractul de vânzare, definind obligațiile relevante, costurile și riscurile asociate cu livrarea mărfurilor de la vânzător către cumpărător. Cu toate acestea, nu este un contract sau o lege. În plus, nu stabilește unde sunt transferate titlurile și nu atinge pozițiile de preț, valuta sau credit.
Scopul Incoterms este de a oferi un set de reguli internaționale pentru interpretarea celor mai folosiți termeni comerciali în domeniul comerțului exterior. În acest fel, incertitudinea interpretării diferite a unor astfel de termeni în diferite țări poate fi evitată sau cel puțin redusă foarte mult.
Prima lucrare publicată de ICC privind condițiile comerciale internaționale a fost publicată în 1923, iar prima ediție, cunoscută sub numele de Incoterms, a fost publicată în 1936. Regulile Incoterms au fost modificate în 1953, 1967, 1976, 1980, 1990 și 2000, iar a opta versiune – Incoterms 2010 – a fost publicată la 1 ianuarie 2011. ICC a început consultări cu privire la noua ediție a Incoterms 2020, care se va numi „Incoterms 2020” și este o marcă înregistrată a ICC.
Reguli pentru transportul pe mare și pe apă interioară:
FAS – Free Aboard Vessel – riscul trece la cumpărător, inclusiv costurile de transport și asigurarea mărfurilor livrate navei (adică terminalul portuar desemnat) de către vânzător. Vânzătorul este responsabil pentru înregistrarea mărfii.
FOB – Free on Board – riscul trece la cumpărător, inclusiv plata tuturor costurilor de transport și asigurarea mărfii livrate la bordul navei de către vânzător. Următoarea etapă după Frank este de-a lungul Ship’s Side.
CFR – Cost and Freight – vânzătorul livrează marfa, riscul trece la cumpărător atunci când marfa este livrată la bordul navei. Vânzătorul suportă costurile de transport în portul de destinație. Următoarea etapă după Franko Bort Sudn.
CIF – Cost, Insurance and Freight – riscul trece la cumpărător după ce încărcătura este livrată la bordul navei. Vânzătorul suportă costurile de transport și asigurare în portul de destinație. Asigurarea este inclusă, spre deosebire de Cost și transport.
Reglementarea transportului pe toate modurile de transport:
EXW – franco fabrică – vânzătorul livrează (fără încărcare) mărfurile la dispoziția cumpărătorului și a sediului vânzătorului. Acest termen este folosit de destul de mult timp, deoarece vânzătorul poartă responsabilitatea minimă în acest caz. Obligația cumpărătorului se limitează la furnizarea informațiilor de export către vânzător.
FCA – Free Carrier – vânzătorul livrează mărfurile transportatorului și poate fi responsabil de înregistrarea mărfurilor pentru export (completând datele de bază). Această abordare este mai practică decât Franko-Zavod, deoarece ia în considerare încărcătura la ridicarea încărcăturii la bordul navei, în timp ce vânzătorul este mai preocupat de încălcările în timpul exportului mărfurilor.
CPT – Transport Paid to – vânzătorul livrează mărfurile transportatorului la locul convenit, riscul trece la cumpărător iar vânzătorul trebuie să plătească costurile transportului mărfurilor la destinație.
CIP – Transport și Asigurare Plătită Înainte – vânzătorul livrează mărfurile cărăuşului la locul convenit, riscul trece la cumpărător, iar vânzătorul plătește costurile de transport și asigurare la destinație.
DAT – Livrare la Terminal – vânzătorul suportă costurile, riscul și responsabilitatea până când mărfurile sunt descărcate (livrate) la debarcader, depozit, stație sau terminal. Cheltuielile de stație sau simple pot fi suportate de vânzător. Vânzătorul procesează mărfurile pentru export, nu pentru import. Livrarea la terminal înlocuiește „Livrarea de la debarcader” și „Livrarea de la navă”.
DAP – Livrare la Destinație – vânzătorul suportă costul, riscul și responsabilitatea mărfurilor până când ajung la cumpărător la destinație. Vânzătorul procesează mărfuri pentru export, nu pentru import. Livrarea la destinație înlocuiește „Livrare la frontieră” și „Livrare fără plata taxei”.
DDP – Livrare cu taxe plătite – vânzătorul suportă costul, riscul și răspunderea pentru vămuirea mărfii în posesia cumpărătorului la destinație. Cumpărătorul este responsabil pentru descărcarea mărfii. Vânzătorul este responsabil pentru înregistrarea mărfurilor pentru import, plata taxelor și taxelor, astfel cumpărătorul nu este un „importator responsabil”. Incoterms 2010…
- Stabilirea dreptului de proprietate sau transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor nu ține de condițiile de plată.
- Se referă la contractele de furnizare de servicii și nu definește drepturile sau obligațiile contractuale (cu excepția livrării) sau încălcarea drepturilor contractuale.
- Protejarea părților împotriva propriului risc sau pierdere și nu acoperă valoarea bunurilor înainte sau după livrare.
- Stabilirea condițiilor de transfer, transport și livrare a mărfurilor. Încărcarea containerului NU include ambalajul și trebuie specificat în contractul de vânzare.
- Rețineți că regulile Incoterms nu sunt legi, iar regulile Incoterms nu stipulează obligațiile părților
Lista de ambalare
Un document de marfă sub forma unei descrieri, care afișează caracteristicile mărfurilor. O listă de ambalare este necesară atunci când același pachet conține mărfuri din sortimente diferite. Lista de ambalare conține astfel de date precum: cantitatea fiecărui articol (numărul de bucăți din pachet); numărul pachetului.
O listă de ambalare este utilizată în plus față de o factură atunci când un număr mare de articole sunt expediate în cazul în care cantitatea, greutatea sau conținutul fiecărui articol individual este diferit.
Certificatul de origine este un document utilizat în comerțul internațional. Indică țara de origine a mărfurilor, dar „originea” din certificat înseamnă țara de unde sunt livrate mărfurile, certificatul confirmă unde sunt fabricate aceste mărfuri.
Țara importatoare poate solicita un certificat, care trebuie confirmat de autoritățile oficiale ale țării exportatoare. Înainte de încheierea acordului, atât importatorul, cât și exportatorul trebuie să clarifice necesitatea obținerii unui certificat de origine.